Deschid geamul,
fac cafeaua
și îți spun bună dimineața.
Nu neapărat în ordinea asta.
Strâng resturile unei cine frugale,
lasă-le,
noi doi când mai vorbim,
pentru mine când îți faci timp,
mă îmbrățișează vocea ta
vie și caldă
în timp ce arunc o privire în oglinda
din care un chip cunoscut
îmi șoptește cu răutate
cât de frumos știi tu să visezi,
îi zâmbesc și dau din mână,
a salut sau a lehamite
sau poate amândouă la un loc,
apoi îmi iau cafeaua
și ies în curte să o beau
în mirosul înnebunitor de caprifoi.
Ce mai faci dragul meu,
hai să povestim ca întotdeauna,
în contratimp!

(Publicat in Convorbiri literar-artistice nr 38/ian-febr 2024)