SUFLETUL LUMII(cartea Cameliei Cavadia)

(Editura TREI, 2022)

cronică de Marina COSTA

Născută la București, în anul 1969, scriitoarea Camelia Cavadia este licențiată în filosofie și jurnalism. A lucrat timp de douăzeci și doi de ani în televiziune, după care s-a reprofilat pe comunicare și relații publice.

A debutat în literatură în 2015, la Editura Trei, cu volumul „Vina”, nominalizat cel mai bun roman de debut la Festival du Premier Roman de la Chambery. Au urmat romanele „Măștile fricii”, în 2016, apoi „Purgatoriul îngerilor”, în 2018. Scrierile ei sunt caracterizate prin predo­minanța aspectelor psihologice și sociale.

Volumul de proză scurtă intitulat „Sufletul lumii”, deși diferit ca stil și tematică, a confirmat această aș­teptare. Cartea cuprin­de douăsprezece povești con­tem­porane, ușor fantas­tice, cu atmosfera parcă desprin­să din anumi­te scrieri ale lui Mircea Eliade, la întrepă­trun­derea dintre real și fantastic, urban și rural, întuneric și lumină. Coperta, cu o grafică dând impresii de pictură mexi­ca­nă, tot așa, la întretăierea sufletului cu fa­tasticul, atrage, la rândul ei, cititorul.

Însăși autoarea ne mărturisește: „Am scris această carte pentru că mă tem să nu ucidem farmecul lumii și ca o invitație la un moment de respiro, de poveste, de tihnă și firesc. Mi-am dorit să iasă o carte despre o lume a miracolelor care se dezvăluie sau se ascund, în funcție de capacitatea noastră de a crede în ele.”

Bineînțeles, a ieșit un astfel de volum, pentru suflet și despre suflet, despre viață și moarte, dragoste și ură, superstiții, prejudecăți și obse­sii, păcat și iertare, împăcarea cu sine însuși. Poveștile sunt nu­mai bune de spus la gura sobei, pentru urechi de adulți, fiind la grani­ța dintre mit urban și legendă folclorică, undeva unde timpul se oprește în loc pentru ca personajele să trăiască experiența menită să le transforme.

Unele povești au un final fericit, altele mai puțin, învăluindu-se în mistere triste, fiindcă omului nu-i e dat să-i fie totul dezvăluit în viață.  Preferatele mele au fost „Grădina ascunsă” și „Unde ai fost?”, pentru mesajul lor plin de optimism, dar și celelalte mi-au plăcut.

Vă las să le descoperiți și voi!

(Marina Costa, iunie 2023, pentru Convorbiri literar-artistice nr 34/2023).