Părintele Isaia

este cel care, când te binecuvântează, iese soarele. Da, nu vă mirați! Mi s-a-ntâmplat mie. Zice: ”Te-aștept la mine”; ”Nu viu, părinte”; ”Da eu te-aștept”…Și ca să scap, fiindcă una-alta, plus n-aveam chef sa plec pe drumuri că se punea de iernat, îi zic: ”Dar, ce, părinte, nu vedeți că se pune de iarnă. Va ninge-n Dobrogea! Vreți sa mă nămețesc pe-acolo?? M-am șubrezit, părinte, nu mai sunt ce-am fost…”; ” Nu ninge , mă Ivana(așa-mi zice dânsul), nu ninge!”; ”Cum nu ninge, părinte! N-ați auzit c-au zis meteorologii că va ninge și că în Dobrogea vor fi troiene…Ăștia de la Meteo o cam nimeresc de un timp încoace”, îi zic.; ”Mă, Ivana, nu ninge, și știi ceva, când ai să ajungi tu aici, o să iasă soarele!! ”Îhî, vai mie, o să iasă soarele!! Taman la venirea mea, taci!!, da` ce sunt eu sfinta Iustina, vai mie!!” i-am zis și ce i-oi fi mai zis eu atunci, ca nu mai țin minte din dec. 2018 pin-acum. Da știu ca le zic, când am de zis… Dar părintele conchide: ”Te-aștept pe 29 dec”; ”Iaca na`!!, vrei-nu vrei bea Grigore aghiazmă!!”, mi-am zis în gând. Dar a trebuia să zic și tare ceva, caci pr. Isaia aștepta o confirmare, și i-am zis că o să mă gândesc, să văd dacă nu ninge, dacă nu troienește… Și totuși n-a nins, și nici n-a troienit, însă…soarele chiar a ieșit dintre norii care acopereau întreaga Dobroge, au ieșit dintre Biserică și niște butoaie pe care părintele le avea acolo, la Negrești, pe post de chilie-dormitor-bucătărie. A ieșit un soare puternic și și-a îndreptat razele spre portiera mașinii din care coboram. Evident că m-am rușinat de îndoiala mea, mai ales că, decum am cotit din autostradă spre Cobadin, văzând cum se burzulie vremea, îi zisesem unei doamne care era cu mine: ”Hmm, uite ce nori negri, ce vreme urâcioasă, mare minune de nu ne-om troieni pe-aci, și părintele zicea că o să iasă soarele!”, iar femeia zice: ”O să iasă, că știe părintele ce spune!!”, dar eu în gândul meu zic: ”Ia uite și la madam asta, ce habotnică…”. Apoi, la ieșirea soarelui, evident că m-am rușinat, când femeia mi-a arătat soarele pe cer, soare care-și trimitea, primitor, razele spre noi.

Azi e ziua sfinției sale. Îmi amintesc cu revărsare de inimă mici întâmplări din intersectările mele cu sfinția sa. În 29 dec. 2018 (atunci , în ziua cind ”răsărise soarele” la sosirea mea), când să plec de la dânsul îmi zice: ”Te-aștept la mine în 12 februarie..; E ziua mea…”. Mă uit la dumnealui puțin încruntată. Pricepe, și-mi zice: ”Ei bine, nu vei veni în 12 februarie, dar o să vii în 16 martie”. Bineînțeles că, pe mutește, îl privesc din nou, și mai încruntat, dar îmi zice: ”Ne vedem pe 16 martie, și…când ai s-ajungi la mine ai să vezi ce minuni o să descoperi pe-aci…și, evident, îmi înșiră cum va pune gresia în biserica, și de care anume, cum va placa pereții bisericii și cu ce anume, cum va fi aia și ailaltă, iar eu îl priveam uimit, și, fiindcă din fire, și exprim ce gândesc, și/atunci, clar, mintea mea procesa, căci ce spunea părintele Isaia ca va face (lucruri mărete dar f costisitoare, și eu ma gindeam” da de unde bani!!”) și cu ce vedeam eu în teren erau lucruri antagonice. Toate câte le enumerase a le face, costau bani, mulți bani, iar dânsul pribegise de când i se luase cu japca biserica ce-o construise la Horia, și venise-n Dobrogea, după pribegie…husen, cum se spune, ”ce-i pe el e și-n valiză”!! Acolo, la Negrești, unde poposise de curând, era un pătrat, mare ce-i drept, dar era un teren plin de glod ce-ți ajungea la glezne doar dacă erai foarte atent când pășeai și dacă erai ceva mai silfid, dar dacă erai ”mai cu greutate” (în zisa unui polițist de la rutieră care mi-a dat odată o amendă pe când mă duceam la părintele cind era la Horia, pentru că…cică apăsasem pedala de accelerație cu un picior ”cu greutate”) și când voiai să mergi până la budă scăpai picioarele de pe scândurile puse anume drept asfalt pe cărăruie, riscai să-ți umpli bocănceii cu glodul-clisă și să te-mbrățișezi cu pământul, să te încarci …pom de anul nou cu glod de Negrești. Ei bine, pe 16 martie când am ajuns la Negrești, am rămas ca la dentist. Tot ce spusese că va face, a făcut! L-am întrebat: ”De unde bani, părinte??” S-a așezat pe o băncuță și mi-a povestit cum Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Gherasim Kefalonitul, i-a trimis bani și ..cu strădania și chiverniseala dumnealui s-au făcut toate câte le văzusem. Urma să mai adauge și să mai construiască încă două schitulețe, ceva mai încolo…Mnoo…nu l-am mai contrazis, nici măcar cu privirea, iar de zis, nici atât, nu am mai zis, căci, vorba femeii credincioase: ”Știe pr Isaia ce vorbește”. Acum, din fotografiile pe care le mai primesc de pe la câte cineva care merge la părintele, știu că a făcut din locșorul acela un colț de rai, iar Sfântul Gherasim Kefalonitul (cel după care s-a dat denumirea schitului din Negrești, jud. Constanta) înmulțește sfințenia și aduce împlinire celor care-l cinstesc și celor care Il slăvesc pe Dumnezeu prin ostenelile lor! Amin.

La mulți ani binecuvântați, Părinte Isaia! Spor in cele de folos!

Dea Domnul să mai ajung și eu pe la Sfântul Gherasim și ne-om mai vedea și noi față către față! Amin.

Initial, 29 dec 2018 (imaginea de sus)

trei luni mai tirziu..

Sfintul Gherasim

Pr George; 29 dc 2018

Pr Isaia, 29 dec. 2018

Desigur, acum biserica arată cumva …altfel.

Voi reveni…